Ce faci cand iti vine sa strigi, cand simti ca nu mai poti sa fi cum ai fost pana atunci, cand toata fiinta ta striga ca merita o schimbare, ca tu esti inconstient de conexiunea cu Universul si in adancul tau stii asta. Starea de agitatie, de repilsie fata de tot ce te inconjoara e doar o extrapolare a ceea ce traiesti in interior, a felului in care vezi lumea in clipa respectiva.

Partea buna este ca, daca dai la o parte valul de ceata care iti distorsioneaza viziunea asupra lumii permiti Luminii sa intre, sa te conecteze cu Sursa.

 

Citeam azi un articol in care era folosita fraza “umbra este inepuizabila” si mi-am amintit de o mai veche “cugetare” de a mea referitor la umbre si obiecte si am ajuns iarasi la concluzia ca NU orice are o umbra si ca umbra nu este inepuizabila.

Vrei sa stii cine nu are umbra? O sursa de lumina nu are umbra Smile. Si chiar daca apare o alta sursa de lumina mai mare astfel incat aplicand principiul fizicii conform careia un generator mai puternic va transforma “mica” sursa intr-un obiect de rand caruia i se aplica o umbra, aceasta nu se intampla. Pentru ca cele doua surse de lumina fuzioneaza intr-un singur tot unitar.

Cred ca atata timp cat o sa avem o umbra, mai mare sau mai mica, mai avem inca de invatat pentru a ne transforma pe noi insine in lumina, pentru a deveni o sursa si nu un obstacol.

Aceasta implica faptul ca atunci cand noi devenim mai transparenti, cand permitem luminii sa intre, dizolvam umbra din interior spre exterior si astfel opacitatea gandurilor si trairilor noastre va fi din ce in ce mai redusa.

Cu totii pornim de la scanteia divina, mai trebuie doar sa ii permitem sa faca ceea ce stie ea mai bine, sa lumineze si implicit sa se dezvolte.

© 2011 A thought on light Suffusion theme by Sayontan Sinha